Roman 630 - expoziție de pictură, grafică, sculptură, fotografie (MAR, 5 noiembrie 2022 - 5 ianuarie 2023)

ROMAN 630
(1392- 2022)
II
- expoziție de pictură, grafică, sculptură, fotografie-
(5 noiembrie 2022 – 5 ianuarie 2023)

Sâmbătă, 5 noiembrie, la Muzeul de Artă din Roman s-a deschis expoziția ”Roman 630” partea a II-a. O expoziție documentară, de pictură, grafică, sculptură și fotografie, dedicată împlinirii a 630 de ani de la prima atestare documentară a ”târgului lui Roman”. Frânturi din trecutul și prezentul romașcan, cu oameni, locuri și momente de memorie. Dacă în prima parte a expoziției ne-au încântat imaginile Roman I Mușat, în ipostaze de apărător, de atestator și domn moldav de data aceasta vă propunem imaginile domnilor și doamnelor artei romașcane, cei dintâi, cei care au pus temelie solidă universului pictural.
Vă propunem o călătorie picturală în timp și spațiu, în Romanul de altădată, văzut prin ochi de artiști și redat pânzei prin peneluri subtile și sensibile, o trecere cromatică prin vremi și vremuri, care au marcat evoluția urbei noastre mușatine. Ne-am îndreptat atenția asupra reprezentărilor ”voievodale” ale artiștilor care și-au muiat penelul în amintiri de altădată, de azi pentru mâine. O expoziție care ne invită la un popas meditativ, la un remember mușatin, în care picturalul desăvârșeste trecutul și prezentul, în forme și simboluri originale, întâmpinându-ne cu un aer de pură creație în autoportretizările celor care au pus trainice baze la școala de pictură romașcană. Astfel, îl redescoperim, într-o aureolă creatoare, pe maestrul Grigore Andriescu, primul director al Școlii de Artă din Roman, îndrăgit dascăl al generații de mânuitori de penel, un colorist de excepție, un plăsmuitor de spectaculoase peisaje, definite de sensibilitatea, grație și puritate. Cu seriozitatea-i caracteristică, ne domină cu privirea-i pătrunzătoare, de peste generații, dintr-un sensibil autoportret, prima pictoriță a Romanului: Maria Ciurdea Steurer. Din atelierul de lucru, cu paleta și pensula pregătite pentru a da vibrații specifice unor creații de maturitate, un Adrian Secoșanu calm, cald, profund, ca un patriarh al unor timpuri trecute dar mereu prezente. Un Victor Stanciu încruntant, grăbit, într-o febrilă căutare de noi teme, ne șoptește parcă ”sunt aici, la treabă, copii”. Activ, serios ca niciodată, mereu șugubățul ”pisălog” romașcan, Constantin Bârjoveanu, deja este pregătit de un mic portret sau de o mică caricatură, ne provoacă la o ”poză”. Mai tânărul, timidul și încă la începuturi, un Aurel Vlad elegant, privind curajos spre un viitor cromatic aparte. Același Aurel Vlad, elev și profesor la Liceul Roman-Vodă, de-atunci, apoi conferențiar la Institutul de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu” din București și decan al Facultății de Arte, ne oferă două picturale imagini, de începuturi, ale Grădinii Publice din Roman. Un portret delicat, grațios, în culori calde, cu o vibranță sonoră, accentuată de forța tușelor de maestru, al doamnei Florica Costăchescu Manea, descoperim sub semnătura lui Ion Irimescu.
Biserica Armenească, adevărată bijuterie arhitecturală, reînvie pictural sub iarna de altădată a lui Mihai Simion. O regăsim în culori suave, în armonie și echilibru la Doina Diaconu dar și în forme arhitecturale sub treceri de vremi la Iulian Sebastian Negru sau senină, clară, în pure culori la Felix Crișan. Înălțătoare, în zbateri de linii sigure, în tușe vibrante, în cromatici surprinzătoare, mirifice, acaparatoare, narațiuni ale unui penel liric, poetic, descoperim turnuri, intrări, ziduri sub semnătura lui Ovidiu Cărpușor. Și ca un poem într-o”nebunie” de culori, o fereastră în toamnă: ” Toamna... la Școala de Artă”....casa Celibidache....și...citându-l pe artist: ”de ce ”Toamna”... pentru că toamna e ruginie, cad frunzele și din păcate, totul ”pică”...chiar și în vechea mea școală de artă......însă firava fereastră reprezentată, devine speranța, mereu generând viziuni artistice, o punte între ieri și mîine, o amintire și trecere în timp pentru toate generațiile de artiști care au trecut pragul acestei școli...”- Ovidiu Cărpușor. Și tot vorbind de punte, chiar descoperim o reprezentare ca o metaforă, strălucitoare, intensă, zvâcnind parcă spre înalturi, însigurată dar plină de optimism, în penelul Mihaelei Vieru, care ne propune și interpretări sculpturale meditative și chiar o ”proaspătă” eclipsă solară văzută din terestrul mușatin.
Un șirag de prețioase arhitecturi, se impun printre anotimpuri, de peste timpuri, în treceri de primăveri, toamne sau ierni, în atmosfere idilice, romantice aproape poetice în cromatica vibrantă a lui Mihai Olteanu: Casa Hogaș, Casa mareșal Prezan, Casa Iliescu, primăvară pe Anton Pann, primăvara și toamna pe Dobrogeanu Gherea, iarnă în Cartierul Lipovenesc, Episcopia, intrarea în cimitir. Toate aureolate parcă de trăiri aparte, de simțiri care vorbesc despre trecerea timpului, redate sensibil și pitoresc într-o cromatică care le învăluie într-o anumită magie cuceritoare. Parcul, îmbietor și pictural îl regăsim în oglindiri de măiestre toamne. Sabin Francisc Pal ne poartă pașii spre Sinagoga rătăcită printre blocuri și mașini, și la invitație parcă-i răspunde bătrânul ”Tata Pal”. Sensibilitate și armonie cu un farmec aparte ne oferă mai tânăra Elena Claudia Negru. Ca o întoarcere în ”timpuri de vară” descoperim o elegantă grafie a fostului teatru de vară din Parcul Mare, amintind de vremuri cu teatre, filme, cultură, artă și educație. În lumina trecerilor de anotimpuri, momente prețioase surprinse prin aparatul de fotografiat, ne oferă o frumoasă poveste, la întretăieri de drumuri de artă și de școală, profesorul Paul Alexandru: casa Max Blecher în 2009, CNRV-ul sau Muzeul de Artă și calm, cald, surâzător ne întâmpină domnul profesor Gheorghe A. M. Ciobanu, surprins într-un moment de mare trăire emoțională.
Și gazdă a fost, din timpuri vechi, acasă, familia Roiu. Ne-au întâmpinat cu grația și atmosfera specifică anilor 1915-1940, îngăduitori și frumoși, din fotografii cu parfum boieresc: avocatul Constantin Roiu și soția sa, Duduia Roiu, împreună cu copii Viorel și Virgil.
Vă invităm, așadar, la cea de-a doua parte a expoziției ”Roman 630” deschisă până pe 5 ianuarie 2023.
Mulțumiri și felicitări artiștilor care au răspuns invitației noastre și celor care au fost alături de noi în acest proiect expozițional. Mulțumiri pentru lucrările din colecțiile personale: Viorica Simion, Florin Manea, Viorel Andriescu.

Galerie foto (click pentru a vizualiza).

Lansare de carte

Ca o completare firească, de profundă trăire emoțională, deschiderea expoziției a fost însoțită de o lansare de carte de suflet: ”Dragostea, moarte și spațiul dintre ele”, volum de poezii al regretatului jurnalist Lucian Paul Pal (1966- 2021), apărut la editura Mușatinia în 2022, cu o grafică realizată de Sabin Francisc Pal. O prezentare emoționantă a vieții, trăirilor, creației unui fiu al Romanului, a fost făcută de mama sa, doamna profesor Cecilia Bănică Pal. Lucian Paul Pal, elev al CNRV, student la Iași, scrie la ”Opinia Studențească” și participă la concursuri literare. Talentul îi este recunoscut și prin premii: în 1985 obține premiul ”Coresi” iar în anul 1986 - Premiul I pentru poezie. Publică poezii în reviste culturale: ”ASTRA”, ”Convorbiri Literare”. În anul 1988 publică primul volum de versuri, ”Sunete și semne” la editura ”Litera”, București. Din 1990 se lansează în publicistică. Realizează articole și reportaje pentru ziarele ”Acum” și ”Evenimentul Zilei”. Redactor-șef adjunct la ”Evenimentul Zilei”, la ediția de noapte, ”Bulina albastră”. Din 1997 este redactor șef adjunct la ”Ziarul Național”, director la ”Ziarul Politic” și la săptămânalul ”Show Politic”, editor la ziarul ”La strada”. Primește premiul pentru cel mai bun reportaj monden, la revista Vip. În ultimii ani a fost producător TV la proiectul ”Lumea lui Banciu”.
Lucian Paul Pal a fost un jurnalist ”atipic”, mult prea sensibil și mult prea implicat, un ultim ”cavaler” al adevărului și peniței unei prese mult prea ”diluată” de jocuri de interese, de așa-numiți ziariști creați la” școli de noapte”. Fidel unei meserii cândva de calitate, a păstrat esențele acesteia până-n ultima clipă, refuzând compromisul și sperând că ”în istoria civilizației va avea loc un moment în care omenirea se va întoarce la valorile primare”.
Un spirit sensibil și profund, ”și-a scris poeziile, egoist ca orice poet, punîndu-și sufletul pe masă…orbit de-atâta viață”! Un visător și un romantic, a fost hărăzit cu iubire, dor nespus și speranță în oameni și frumos, în mărturisiri de credință frânte însă de vârtejul lumii. Poezii, despre dragoste, despre începuturi și sfârșituri, despre dureri și tristeți, despre răsărituri și apusuri. Întoarceri în timp, rememorări ale unor trăiri ideatice, ale unor sublime speranțe și mereu acaparat de tristeți și infinit. O poezie de suflet pentru suflet spre eternitate, în popasuri de speranță și măreție. Și, cea mai frumoasă și completă odă adusă vieții și creației spiritelor împătimite de frumos, o găsim în cuvintele poetei, mamei și doamnei profesor Cecilia Bănică Pal: ”e visul meu, e harul tău să înșirăm cuvinte pe hârtie,/ Să le îmbrăcăm cu aur, să le-adăpăm cu apă vie/ Cei care le-or sorbi, ființa să-ți găsească/ ce-a fost frumos odată, din nou să retrăiască.”

Curator,
Mihaela Ciobanu