Complexul Muzeal Național Neamț anunță publicul vizitator că începând cu data de 29 iulie 2019 unitatea principală, Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț, își sistează activitatea.

Independența României - Sursă de inspirație pentru artiștii plastici români (2020)

Pentru a marca semnificația istorică a zilei de 9 Mai, Complexul Muzeal Național Neamț vă propune studiul cu titlul ,,Independența României. Sursă de inspirație pentru artiștii plastici români” realizat de muzeograf, Maria Mihăilă. Acesta ar fi fost prezentat în cadrul Simpozionului „9 Mai-Ziua Independenței de Stat a României”.
Bunurile culturale fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.

INDEPENDENȚA ROMÂNIEI - SURSĂ DE INSPIRAȚIE PENTRU ARTIȘTII PLASTICI ROMÂNI

Cucerirea independenței naționale reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente din istoria modernă a României. La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, declara în fața Adunării Deputaților:
„În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare!”.
Proclamarea independenței naționale și apoi consolidarea ei pe câmpul de luptă a continuat șirul marilor acte ale istoriei noastre naționale, constituind rezultatul unui îndelung proces istoric. Istoria își constituie faptele sale mărețe prin mai multe căi. Imaginea războiului pentru independență și efectele pe care le-a produs în viața poporului român o realizăm integral, numai dacă o privim și prin prisma actului de cultură, nu numai prin documentul istorico-politic și militar. Referindu-ne la războiul de independență, din gama diversă a artei, arta plastică a fost una dintre cele care au exprimat mai pregnant momente și efecte ale acestui eveniment.
Gloriosul război, care a dus la cucerirea independenței de stat a României, a oferit plasticienilor noștri un nou prilej pentru a-și dovedi patriotismul, pentru a-și arăta dorința și capacitatea de a contribui, cu mijloace specifice îndeletnicirii, la înfăptuirea unuia dintre cele mai de seamă momente ale istoriei naționale.
Chiar de la intrarea în acțiune a armatei române, printre cei atașați pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române, se afla un grup de pictori: Nicolae Grigorescu, Sava Henția și Carol Popp de Szathmary. Aceștia își propuneau să consemneze etapele și momentele importante ale luptelor, să fixeze pe hârtie, în schițe rapide, cu creionul și penița, imagini ale locurilor unde se dădeau bătăliile și mai ales, chipuri ale luptătorilor, portrete fugare, rapide, dar cu atât mai reale, mai veridice, ale celor care n-au pregetat să-și sacrifice viața pentru neatârnarea țării.
Ca reporteri de front au creat opere de mare forță evocatoare, cu valoare de document istoric de certă perenitate, depozitare ale unor nepieritoare amintiri legate de un episod dramatic, dar totodată înălțător pentru poporul român.
Picturile, acuarelele, desenele consacrate independenței nu reprezintă doar documente de epocă de o mare autenticitate, ci creații originale, care îmbogățesc patrimoniul artistic al țării.

NICOLAE GRIGORESCU (1838-1907), pictorul sufletului românesc, primul dintre fondatorii picturii române moderne. S-a născut în satul Pitaru, județul Dâmbovița, fiind al șaselea copil al lui Ion și al Mariei Grigorescu. Studii: Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris. Pregătire: Anton Chladek, Sebastien Cornu. Mișcare artistică: Neoclasicism, Romantism, Realism, Impresionism, Școala de la Barbizon. Opere importante: Atacul de la Smârdan, Car cu boi, Fata cu basma roșie, Țărancă din Muscel.
„Poetul liniștei, bunătății și blândeței, poetul luminii și al cerului albastru e chemat să caute întunericul și viforul morții, să găsească pe paleta lui culori pentru cea mai îngrozitoare priveliște pe care o poate înfățișa sălbăticia nedomolită încă a neamului omenesc. Și n-a fost pictor pe lume care să le fi găsit mai bine ca el. Pare că toată viața lui nu făcuse decât asta”.
Dintre toți cei care s-au ocupat de această sarcină de reporter cu creionul și cu penița, în acuarelă și ulei, Grigorescu a fost cel mai puternic, mai deplin și mai responsabil angajat în cunoașterea și înregistrarea celor mai felurite aspecte legate de desfășurarea luptelor, de etapele acestora, de oamenii care participau la ele, de locurile unde se desfășurau evenimentele.
Observând și înregistrând în sute de desene, adevărate stenograme, desfășurarea luptelor și a vieții zilnice de pe front, pictorul a realizat o documentare amplă, care i-a permis ulterior să realizeze unele dintre cele mai izbutite picturi istorice din arta plastică românească, în special cele consacrate scenelor dramatice și pline de eroism ale soldaților români.
Cele mai semnificative schițe și desene realizate de Nicolae Grigorescu având ca temă Independența României: „Paradă la Nicopole”, „O tabără de război în fața Calafatului”, „Trecerea Dunării la Corabia”, „La Corabia”, „Construirea unui pod peste Dunăre”, „O stradă în Nicopole”, „Roșior”, „Cantonament”, „Soldați scriind acasă”, „Santinelă”, „Călăreți”, „Dorobanțul”, „Generalul Tătărăscu”, „Soldați în tranșee”, „Cartier General la Verbița”, „La Valea Prahovei”, „Atac de infanterie”, „Câmp de luptă”, „Prizonieri turci”. Lucrarea „Atacul de la Smârdan “ a intrat în conștiința poporului nostru, ca una dintre cele mai reprezentative, emblematice opere a efortului militar al armatei române pentru câștigarea independenței. „E O LUCRARE MAGISTRALĂ, E ACOLO TOATĂ TURBAREA ROMÂNULUI ÎN LUPTĂ, E TOATĂ STRĂȘNICIA LUI LEGENDARĂ, E TOATĂ ÎNDURAREA CARE POATE SĂ O SUPORTE O FIINȚĂ OMENEASCĂ”. (N.PETRESCU). Compoziția impresionează pe toată lumea, lucrarea fiind comandată de Primăria București în anul 1885. Pentru executarea comenzii de la primărie, artistul a folosit documentarea realizată pe front, făcând numeroase crochiuri și schițe în creion, cărbune, laviu sau ulei. Dintre cele cunoscute până în prezent, în perioada în care a lucrat pentru această lucrare, pictorul a creat cel puțin trei variante finalizate ale „Atacului de la Smârdan“. Tabloul de la M.N.I.R. este considerat de critica de artă ca fiind cel mai bine realizat, fapt pentru care a fost clasat în patrimoniul cultural național al României, secțiunea Tezaur. Grigorescu redă o scenă de asalt asupra satului Smârdan, ca parte a operațiunii de cucerire a Vidinului. Impresionează prin senzația de mișcare pe care o dă în raport cu dimensiunile lui. În prim-plan, două personaje, un turc ce zace pe spate în zăpadă, cu mâinile întinse, simbolizând renunțarea, capitularea. În dreapta lui, un ostaș român căzut cu mâinile încleștate pe pușcă. Pe lângă cele două personaje, în poziție de atac, alți soldați români. Atitudinea soldatului român din primul plan este reluată la fiecare soldat român, fapt ce amplifică motivul inițial ca într-o simfonie, sporind efectul eroic de ansamblu. Capetele căzute în zăpadă, mantalele cenușii, roșul fesurilor, flacăra exploziilor, întregesc atmosfera de plumb a câmpului de luptă. Tabloul, de mari dimensiuni este unic în arta românească, ridicându-se la nivelul reputației pe care pictorul o avea în țară. Cronicar al războiului, Grigorescu a rămas singurul artist care a reușit să se exprime plastic, cu mijloacele remarcabile ale picturii, a transmis elanul sufletului românesc într-o mare bătălia a neamului.


SAVA HENȚIA (1880-1894), pictor, muralist, ilustrator, s-a născut la Sebeș, Alba. Studii: Universitatea Națională de Arte București, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris. Pregătire:
Theodor Aman, Gheorghe Tătărescu, Alexandru Cabanel. Mișcare artistică: realism. A fost unul dintre cei mai însemnați artiști români din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, lăsând moștenire poporului său o operă valoroasă, amplă și variată din punct de vedere al temelor, tehnicilor și al modalităților de interpretare întrebuințate. La recomandarea doctorului Carol Davila, în august 1877 a fost atașat pe lângă Ambulanța Marelui Cartier General al Armatei Române, în calitate de corespondent de front.
În calitate de cronicar de război, Sava Henția fixează în schițe, pe care adeseori le transpune în ulei, cele mai diverse aspecte și momente din cursul campaniei de război. Nu-i rețin atenția scenele de luptă ca lui Grigorescu, nu-l atrage pateticul încleștărilor. Preferă scenele din spatele frontului cu ostași odihnindu-se, jucând hora, în grupuri sau împrăștiați pe câmpul răscolit de obuze și tranșee. Din cauza invalidității sale (suferea de surzenie), Henția nu s-a aflat în prima linie a frontului, motiv pentru care a surprins de puține ori asaltul impetuos al luptelor. El a pictat mai mult scene din culisele razboiului, prezentând armata română în repauz sau refacere. A înregistrat în jurnalul său etape din deplasarea și aprovizionarea trupelor („Bancuri trecând Dunărea pe la Corabia”, „Podul român de la Corabia”, „Transport de provizii pe front”, „Telegraf de campanie„), elemente definitorii ale vieții pe front în timpul perioadelor de calm dintre cele două tabere adverse („Ziua de sâmbătă în lagărul de la Calafat”), detalii ale peisajelor, zonelor străbătute(„La Corabia”, „Nicopole”), dar și scene inedite(„Turc fumând narghilea”).
Pentru artistul Sava Henția, participarea în calitate de corespondent de război, a fost cea mai importantă parte a activității sale, a reprezentat punctul de apogeu al unei vieți și al unei opere, el rămânând în istoria artei românești nu prin ceea ce făcuse înainte și nici prin ceea ce avea să facă după campanie ci, în primul rând, prin lucrările realizate pe front.

CAROL POPP DE SZATHMARY (1812-1887). Studii: Facultatea de Drept din Cluj, Academia de Arte din Viena. Ocupație: fotograf, pictor, litograf, grafician, desenator. Pregătire : Peter Fendi, Johann Triml, Anton Chladek. Premii: În anul 1855, medalii de la regina Angliei, împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și regele Spaniei. Personalitate complexă, pictor și fotograf, a devenit începând cu anul 1866, fotograf oficial al domnitorului Carol I. L-a însoțit pe câmpul de luptă și a lăsat istoriei sute de fotografii care redau momente extrem de relevante. În timpul războiului de independență a realizat fotografii cu domnitorul Carol I înconjurat de Statul Major, cu bateriile românești de pe malul Dunării, cu regimentele de călărași, cu urmele lăsate de război, pe care ulterior, le-a grupat în albumul intitulat „Souvenir din Răzbelul 1877-1878”. Ne-a lăsat un număr impresionant de desene, mai ales schițe folosite la realizarea ilustrațiilor apărute în presa din țară și străinătate. A început cu o „Tabără la Calafat”, cu detalii despre amplasamente ale Diviziei I, starea drumurilor; a înfățișat un „Bombardament pe Dunăre”, o vedere amplă a locurilor, a trupelor noastre; a prezentat soldați ce stau de vorbă „Tăpșan cu bordeie și soldați cu puști “, a surprins „Întâlnirea a două grupe de cercetași călări“,unul fiind român , celălalt turc și „Aclamarea lui Carol I” la trecerea acestuia printr-un amplasament de artilerie. A pătruns apoi în tranșee, „Liniște în spatele unei linii de atac în timp de iarnă“, „Ostași în repauz”. Una dintre cele mai semnificative și mai frumoase lucrări a artistului este intitulată sugestiv „Atacul redutei Grivița”. Compoziția este piramidală, urcând împreună cu mișcarea atacanților, de la stânga la dreapta, încununată în partea de sus de figura unui ofițer, cu pistolul în mâna dreaptă și cu drapelul în cea stângă, surprins în momentul în care este răpus de baionetele turcești. Un adevărat reportaj grafic, cu amănunte transcrise minuțios și eficace.

Bibliografie:
Cornel Tatai-Baltă, Călin Anghel, Radu Totoianu, Colecția Sava Henția a Muzeului Municipal din Sebeș, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018
Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Vasile Drăguț, Vasile Florea Grigorescu, Pictura românească în imagini, Editura Meridiane, București, 1970
Marin Nicolau Golfin, 1877 în imagini, Editura Sport-Turism, București, 1977
Adrian Silvan Ionescu, Penel și sabie, Editura Biblioteca Bucureștilor, 2002
Mircea Țoca, Războiul pentru independență în grafica artiștilor contemporani, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977