Un profesor nou cu o metodă nouă – Ion Creangă

Ion Creangă, înainte de a deveni povestitorul de suflet al românilor, a fost învățător, a modelat suflete și a format caractere timp de 20 de ani, iar mărturiile foștilor săi elevi reprezintă dovada că și-a îndeplinit misiunea: „Era un dascăl blând, comunicativ și glumeț. Iarna se urca în sanie cu noi și ne arăta cum să o cârmuim cu piciorul. Înainte de a începe lecția, ne întreba ce am mai făcut pe acasă, dacă avem frați și surori, ce mai fac ai noștri. Aceste întrebări erau puse cu blândețe, așa încât lecția nise părea o continuare a convorbirii prietenoase dintre noi, copiii, și bunul nostru învățător”. Printre cei care i-au fost elevi se numără scriitorul Jean Bart, istoricul N.A. Bogdan, pictorul Octav Băncilă și Emil Racoviță.
Activitatea didacticii a lui Ion Creangă nu s-a rezumat doar la parcurgerea programelor școlare. El a conștientizat deficiențele existente și s-a implicat activ în îmbunătățirea tehnicilor de predare-învățare. În școlile românești, în acea perioadă, s-au impus peste tot manualele semnate de institutorul Ion Creangă.
Cel mai important dintre ele a fost „Metoda nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei întâi primare” realizat împreună cu C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Receanu și A. Simionescu a ieșit sub tipar în anul 1868.
Primul abecedar românesc modern, în grafie latină, a fost considerat cel mai bun abecedar de până atunci, Mihail Sadoveanu fiind unul din cei care au descoperit tainele scrisului si cititului folosindu-se de acest manual.
Acest manual este structurat în trei părți. Prima parte cuprinde literele mici de scris și de tipar. Partea a doua cuprinde sunete, silabe, cuvinte și propoziții,în timp ce în ultima parteeste dedicată vocabularului și exercițiul, fiind incluse cuvinte ușoare, proverbe, rugăciuni și poezii, toate alese pe măsura de înțelegere a școlarilor. O notă aparte a reprezentat-o includerea la sfârșitul manualului a unui tabel în care au fost însemnate, în paralel, buchiile și literele latine, faptul fiind o urmare a trecerii de la învățământul în grafie chirilică la cel în grafie latină.
Abecedarul lui Creangă și al colaboratorilor săi a reprezentat o cotitură în predare, ridicându-se categoric împotriva metodelor folosite în școală până atunci, de unde și numele Metodă nouă.